Din punctul meu de vedere, daca nu ar fi aparut "situatia bulgara", Entropa le-ar fi oferit europenilor o sansa in plus de a reflecta rizind. Continutul "sculptural" este discutabil, dar procesul in sine - fie el si scandalos - ramine amuzant. Franta "in greva" mi s-a parut o idee delicioasa. Toaletele turcesti ce compun Bulgaria alcatuiesc o imagine ce mi se pare (poate nu sint eu suficient de acomodat cu postmodernismul) indecenta. Intoarcerea profetului in Danemarca sau zvastica strimba a autostrazilor germane imi par flirturi periculoase si cu trecutul, si cu viitorul. La fel, si pusca din posesia finlandezului turmentat, care s-ar putea sa viseze elefanti sau crocodili roz, dar, de vinat, sa vineze altceva. Neinarmati sint, insa, lituanienii aliniati la granita de est, in scopuri evident non-militare. Si asa mai departe, prejudecati si clisee, mai mult sau mai putin reusite, mai mult sau mai putin ofensive. Vampirul nostru pare prezentabil si destul de june, mai degraba "Little Dracula" din serialul omonim de desene animate sau un personaj din Familia Addams, decit mult mai faimosul conte - sau, daca tinem neaparat - voievod. In plus, nu ne putem plinge ca am fi marginalizati: conturul "nostru" e pozitionat central, e usor de recunoscut, si am inteles ca si animatia e destul de atractiva. Stam mult mai bine decit Slovacia - unii au vazut un cadavru, altii un sortiment de salam, dar important e ca era infasurat in drapelul maghiar. Sau decit Polonia, unde problema bunelor moravuri a fost abordata nu prin prisma unei imagini eroice din istoria nationala (si Polonia nu duce lipsa de asa ceva), ci printr-una straina. Cum ne-am fi simtit daca eram tratati precum Marea Britanie, mai ales ca (pe cu totul alte considerente decit britanicii) nici noi nu prea sintem suta la suta in Europa? Nu-mi pot aroga cine stie ce familiaritate cu arta, la cea postmoderna nu ma pot ra