Un englez convertit la ortodoxie
Sta in fata mea, privind un punct nedefinit in geografia prelunga a incaperii. As zice ca e sfielnic de felul sau, un om atent sa nu deranjeze sau sa iasa prea tare in evidenta. Dar ii simt tensiunea asteptarii, maruntele nesigurante legate de dificultatea rostirii sale romanesti, de gravitatea subiectului pe care tocmai i l-am propus. Se vede ca nu-i este usor sa vorbeasca despre ortodoxie, despre Dumnezeu, despre convertirea lui la dreapta credinta. Ar prefera sa se exprime prin taceri incarcate de ganduri contemplative si emotii fara contur. Ar prefera insingurarea imaculata a hartiei, decat fosnetul monoton si ultimativ al reportofonului. Ca orice englez bine educat, venit dintr-o veche si severa familie burgheza, Alistair Ian Blyth isi supravegheaza atent miscarile, asteapta si raspunde numai cand este intrebat, rusinandu-se parca de eventuale excese si confesiuni, de gesturi si izbucniri temperamentale.
Aerul sau calin si visator, de student intarziat, lasa cu greu sa se vada intelectualul erudit si profund, absolvent eminent al Universitatii Cambridge, care s-a initiat in tainele filosofiei si ale limbilor clasice, invatand singur sa citeasca si sa traduca din slavona veche, din rusa, ceha sau polona, fascinat de spatiul rasaritean si de marile sale intrebari legate de adevar, credinta, libertate. In 1989, nu stia nimic de Romania. Visul lui, starnit printre altele de caderea comunismului, era sa traiasca in Estul catolic al Europei, la Varsovia, Praga, Zagreb sau Cracovia. Dumnezeu a vrut altceva. L-a purtat tocmai in Rusia, in Siberia, unde a descoperit cu uimire cartile misticilor rusi, deopotriva cu trairea insetata de Dumnezeu a marilor lavre monahale de la Optina, Pecerska, Vaarlam sau Novgorod. Cum singur o spune, a intrat in ortodoxie din curiozitate, ca intr-un muzeu si, in scurt timp, si-a dorit sa nu
