Mulţi au aşteptat, după ’45, să vină americanii pentru a-i salva de ruşi; când şi-au pierdut speranţa, au spus că Occidentul i-a trădat. Ascunse sub fardul greu al epocii, America, Franţa, Anglia şi restul Occidentului "rămăseseră" totuşi, în România, în diferite domenii de unde nu putuseră să fie alungate.
Unul dintre aceste domenii era cel gastronomic, din care răzbeau până la noi, într-un limbaj profesional – adesea schimonosit de scribii culturnici – reţetarele "internaţionale", pentru ca şi străinul venit în România, ca turist, să se simtă – cum altfel? – "ca acasă".
"Ghidul orientativ", de care se foloseau restauratorii în anul 1989, "le deschidea mintea" profesioniştilor din alimentaţie publică cu privire la "obiceiurile şi preferinţele culinare" ale mult-aşteptaţilor americani (de data aceasta, bineveniţi nu pentru a schimba osia lumii comuniste, ci doar pentru a-şi lăsa obolul de "verzişori"). Bucătăria americană este prezentată în "Ghid" împreună cu cea engleză, considerându-se, probabil, că, dacă vorbesc aceeaşi limbă, americanii şi englezii mănâncă şi aceleaşi bucate.
Spicuind din recomandările serviciului Prestaţii Hoteliere şi Producţie Culinară din cadrul I.T.H.R. Bucureşti, în ce priveşte această grupă de turişti străini, aflăm că: "Bucătăria americană şi engleză este axată pe carne şi multe legume. Carnea şi legumele nu lipsesc de la cele trei mese de bază. (…) Tocăturile sunt foarte apreciate. Budincile şi plăcintele cu carne (pie) conţin carne din toate sortimentele (…). Sunt mari amatori de preparate culinare din ovine (…). Sunt mari amatori de preparate din grupa «assiette anglaise» compuse din fripturi reci de viţel sau mânzat, pasăre şi porc şi «mixed-grille» (…), la care se adaugă costiţă afumată friptă la grătar sau la tigaie." O jumătate de filă tipărită mărunt "descrie" apetitul de "carn
