Daca omul e lupul oamenilor, cum spune vechiul dicton latin, e de inteles si chiar de acceptat.
Stiind asta, omul isi ia masuri de precautie, instituie sisteme de educatie si protectie legislativa. Pe scurt, creeaza civilizatie. Mult mai rau este cand omul, desigur civilizat, ajunge lupul... necuvantatoarelor! Mai ales al necuvantatoarelor care au incredere in el, care-l iubesc si care vor sa-i stea in preajma. Pe la o anumita televiziune, bantuia anii trecuti un personaj jalnic, poreclit "Hitler al cainilor", in mintea caruia patrupedele comunitare ar fi trebuit ucise si transformate in sapun. In cele din urma, Hitlerul de Ferentari a fost uitat, iar parlamentul, la propunerea senatorului Marius Marinescu, a votat o lege de protectie a celui mai bun prieten al omului. Din nefericire, ferocitatea de lup a omului nu este tinuta in frau pretutindeni prin legi potrivite. Sunt tari europene, considerate civilizate, in care vietuitoarele padurii, cum ar fi lupul, ursul sau pasarile, au disparut. Am vizitat, si eu, o padure falnica din Alpii elvetieni. In afara unui soricel iesit pe carare, n-am vazut nici o umbra, n-am auzit nici o soapta, nici un fosnet, nici o miscare care sa tradeze viata printre monumentalii brazi si stejari. O tacere de mormant insoteste si multe paduri din Italia, Anglia, Germania, Franta sau Spania - tari in care vanatorii au tras in tot ce misca. Sunt aceiasi ucigasi care, in asociere criminala cu vanatorii romani, si-au mutat setea de sange in Carpati, in Campia Romana si in Podisul Transilvaniei, unde, pe sume ademenitoare, pun la pamant turme de cerbi si capre negre, sute de lupi si ursi, mii de mistreti si zeci de mii de ciocarlii. Daca nu se va interzice pentru totdeauna, vanatoarea va secatui in scurt timp plaiul mioritic de tot ce are mai nobil si mai frumos. Este timpul ca "barbatia" lasilor care dispun de viata necuvantatoarel
