Cand am pus prima data mana pe un calculator si am inceput, cu oarecare curiozitate si teama, sa apas butoane, taste, si sa incerc sa-mi dau seama cum functioneaza “pictogramele”, aveam in fata un 486 pe care rula Windows 311. Apoi, am primit primul meu calculator, un Pentium 100, care avea instalat pe el Windows 95. Dar in domeniul cibernetic am fost un fel de bigam: pentru cateva luni, acasa invatam sa lucrez in Windows 95, iar la scoala in Windows 311. Dupa ceva timp, W95 si-a inceput suprematia si n-am mai avut mustrari de constiinta… Dar, abandonand un sistem vechi si credincios pentru o varianta mai tanara si mai voluptoasa, i-am dat papucii lui Windows 95, ca sa trec la Windows 98. Si cu el m-am inteles bine, desi trebuia sa-l reinstalez destul de des… La un moment dat am schimbat si vechiul meu deja P100 . Nu mai tin minte cu ce… Mari diferente nu percepeam la momentul respectiv… Poate ca jocurile mergeau mai bine… Pt ce faceam la scoala, Turbo Pascal si C++, nu prea conta… Dar ma simteam bine sa am cel mai nou sistem de operare si am schimbat Windows 98 cu Windows 98SE. Windows 2000 a venit apoi ca o miscare fireasca. In patru ani lucrasem pe cinci sisteme diferite si deja incepeam sa ma intreb ce se mai poate inventa. In acest punct, intre mine si cei cativa colegi care pricepeau cum “lucreaza sistemul”, se produsese o ruptura de logica. Windows-ul nu mi se mai parea la fel de fascinant precum trecerea de la MS DOS si cursorul palpaitor la Windows 311 si pictogramele sale…
Asa ca, hotarat sa ma asez la casa mea, am refuzat mult timp, cu obstinatie chiar, sa ma rup de Windows 2000. Sau Windows Millenium, cum i se spunea…. A aparut Windows 2000 Professional, dar nu m-a atras. Deja preocuparile mele cu calculatorul rareori treceau de necesitatea redactarii unor texte, ascultarii de mp3-uri, sau vizionarii unor filme… Tarziu, cand am avut iarasi alt
