- Scriitoare, jurnalista la revista "Formula AS" -

Casa Silviei Kerim e ca o imbratisare. Odaile sunt insirate de-a lungul laturilor unui patrat, pastrand in mijloc, ca o surpriza, o curte interioara. In loc de iarba, Silvia a plantat in acest spatiu, care are drept acoperis cerul liber, o iedera care nu moare iarna. Se cheama "evergreen". Acum, verdele ei abia se vede - e acoperit cu un strat subtire de zapada inghetata. Casa a fost construita in 1847 si a fost mostenita de Silvia de la parintii ei: turcul Negip Kerim, care a cumparat acest imobil de patrimoniu de la un avocat bogat, si frumoasa unguroaica, Ana Orban, devenita in urma unei casatorii fericite doamna Kerim. In aceasta casa refacuta cu generozitate si cu mult bun gust de Mircea Veroiu in anii 1973-1974, pe cand Silvia Kerim si "regizorul ei preferat" faceau un cuplu de invidiat, care a durat aproape 10 ani, Silvia isi scrie povestile, cartile si articolele pentru revista noastra. Nu la calculator, ci... la o masina de scris veche de peste 40 de ani.

Acum, Silvia sta in fata mea, intr-un fotoliu urias cu "urechi", vechi de vreo suta de ani, o "berjera" cum i se mai spune. Bem, in pahare mici de cristal, cate un strop de "Amaretto di Venezia". Silvia si-a hranit, pana la venirea mea, cei doi caini salvati din strada, pe cand erau costelivi si disperati, precum si cele trei pisici salvate si ele de la abandon, in ultimii cativa ani: motanul Mota, Pis-Pis Vasilescu si superba Mau.

- Silvia draga, te-am auzit de multe ori spunand ca esti fericita. In zilele noastre, mai toata lumea se vaita... Tu nu te vaiti deloc! Chiar nu te supara nimic? Stiu ca esti singura de tot in casa asta mare, dar atat de frumoasa, ce-i drept...

- Se spune ca oamenii echilibrati sunt cei care au avut o copilarie fericita. Eu chiar am avut o copilarie fericita! M-am nascut in casa asta, din ni