Lumea ştiinţifică anunţa, la 11 aprilie 1991, decesul celui care a fost Prof. dr. doc. Vladimir Dumitrescu, patriarh necontestat al arheologiei româneşti. Atunci, într-un dulce început de primăvară, pleca din lumea noastră unul dintre cei mai subtili cercetători ai civilizaţiilor preistorice din această zonă a Europei.
Elevul lui Pârvan
Vladimir Dumitrescu s-a născut la 19 octombrie sau pe stil nou 1 noiembrie 1902 în Bucureşti. A fost un elev strălucit al Liceului "Sf. Sava” pe care l-a absolvit, cu premiul I în anul 1921. Apoi, a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere a Universităţii Bucureşti, Secţia istorie-geografie, pe care le-a absolvit, "Magna cum laude”, în 1925.
Perioada studiilor universitare a fost pentru el o perioadă de acumulări intelectuale extrem de consistente, oferite cu generozitate de câţiva dintre cei mai celebri dascăli ai vremii: Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, George Murnu. Şi mai ales de marele său maestru, prof. Vasile Pârvan, întemeietorul arheologiei moderne româneşti. De altfel, Pârvan a fost cel care i-a insuflat dragostea pentru culturile preistorice.
Încă din vremea studenţiei a participat la săpăturile arheologice de la Sultana (1923) şi cele de la Gumelniţa (1925). De-a lungul vieţii, Dumitrescu a îmbinat cu succes, activitatea pedagogică cu cea de cercetare ştiinţifică, de pe teren.
"Raiul comunist”
La fel ca mulţi alţi intelectuali români ai perioadei interbelice, şi Vladimir Dumitrescu a cochetat la un moment dat cu "Mişcarea legionară”. Episod pasager pe care comuniştii nu i l-au trecut însă cu vederea. A fost arestat şi mai târziu, în lucrarea "Oameni şi cioburi”, Dumitrescu scria: "Comuniştii m-au purtat prin mai toate închisorile lor, inclusiv la Canal”. De fapt el a fost arestat de Securitate chiar în timp ce făcea săpături pe un şantier arhe
