Între Dumnezeu şi ştiinţă s-a stabilit, în mod firesc, o legătură bazată pe contradicţii şi care datează de cel puţin 400 de ani, când a avut loc procesul în care Inchiziţia l-a acuzat de erezie pe Galileo Galilei. Eforturile prin care creaţioniştii americani încearcă să inducă nesiguranţa asupra evoluţiei omenirii reprezintă o formă de manifestare a acestui conflict. Lor li se adaugă decenii de argumente din partea membrilor bisericii, a politicienilor şi a cercetătorilor atei. Studiile recente arată că mintea oamenilor este, în ultimul timp, zdruncinată de necesitatea reconcilierii între Dumnezeu şi ştiinţă. Aceste două concepte fundamental opuse sunt folosite în mod egal pentru a explica începutul vieţii şi al Universului.

Ştiinţa pledează pentru echilibru

În cadrul unui şir de experimente conduse de către psihologul Jesse Preston de la Universitatea din Illinois şi de colegul său, Nicholas Epley, de la Universitatea din Chicago, s-a dovedit că persoanele care au participat la cercetare nu pot face aprecieri echidistante şi pozitive atât despre ştiinţă, cât şi despre Dumnezeu. Părerile acestora înclinau fie în favoarea explicaţiilor ştiinţifice, fie în aceea a explicaţiilor teologice. Într-unul dintre experimente, toţi cei 129 de voluntari au citit un text în care se făcea referire la Teoria Big Bang. Ulterior lecturii, jumătate dintre participanţi au primit o explicaţie a teoriei susţinută de informaţii fondate. Celeilalte jumătăţi i s-a spus doar că „teoria a fost una extrem de controversată”. Astfel, Preston şi Epley au observat că subiecţii care au primit explicaţii ştiinţifice pertinente au înclinat în favoarea teoriei evoluţioniste. Însă, cei cărora li s-a indus o urmă de îndoială cu privire la fundamentul cercetărior despre originea omului şi a Universului au în clinat balanţa în favoarea lui Dumnezeu. Nu există dualitate @N_