Povesti de dragoste
Ca o clepsidra de zapada, fulgii au sters repede urmele pasilor ei tipariti in neaua cararii. O vreme, am privit nemiscat, cu ochii orbiti de rafalele viforului de gheata, spre locul prin care silueta i se topise definitiv in ceata ninsorii. Gata, se mai incheiase un capitol din viata mea! De-acum, biciul sfichiuitor al anotimpului de afara avea sa intre cu furie si in sufletul meu, odata cu despartirea de o iubire ce fusese ea insasi ca o iarna magnetica... o iarna cand friguroasa si cand fierbinte: iarna noastra cu zapezi de foc - solare si magnifice...
Visul coborat din munti
Cleona - umbra acestor amintiri fulgurante - a fost, si ea, un dar al iernii. Totul a inceput intr-un decembrie calcinat de frig, in Moldova, la Berzunti, un sat nu departe de Bacau. Acolo a inceput si acolo s-a petrecut totul. Era pe la mijlocul anilor '90 si eu ma hotarasem sa-mi schimb destinul, din matematician in poet, asa ca pornisem sa-mi vanez inspiratia cu indarjire, ca pe o prada, haituind-o prin haturi salbatice si ascunse. De satul asta moldovenesc asezat la margini blande de munti, stiam de la tatal meu. Tata fusese inginer silvic si, pe cand eram copil, obisnuia sa ma ia cu el prin tot soiul de colturi nebatute de tara, pe care el le gasea urmandu-si meseria, prin paduri. Prin ochii tatei am vazut cateva locuri de o frumusete la fel de stralucitoare ca Raiul, care mi-au ramas in suflet. Intre ele a fost si Berzuntiul, satul bacauan dintre Trotus si Tazlau, a carui amintire m-a urmarit multa vreme. Si, intr-o dimineata, m-am hotarat dintr-odata sa las totul la Bucuresti si sa plec spre locul acela mirific, pe care il cutreierasem candva cu tata. Si cand am ajuns, Berzuntiul era aproape neschimbat: acelasi plai de balada, cu muncelurile lui in cascada, asa de frumoase, ca daca ar fi trebuit, acolo mi-ar fi placut sa-mi petrec s
