LA GARĂ • TOATĂ LUMEA ALEARGĂ ÎNCOLO ŞI ÎNCOACE.
Gara de Nord. Cinci minute înaintea plecării trenului. La intrare s-a instituit un control sever, potrivit: Nu intră nimeni fără bilet de tren sau de peron. Nici măcar primăvara. Un ins înalt şi cu gâtul subţire îţi dă mai întâi biletul. Când tocmai te întrebi ce să faci cu el, dacă n-ar fi mai bine să-l înghiţi, tipul ţi-l smulge din mână şi îl rupe, fără nici o satisfacţie deosebită.
Câţiva paşi mai încolo, stă un alt ins, scund şi cu şapcă roşie, care pune stavilă valului de inşi fără bilet. Cum unde mă duc? Mă duc numai până aici, la peron, şi mă întorc imediat. Care bilet? Ai înnebunit, nene?! Mă grăbesc, te salut! Jumătate dintre cei grăbiţi se întorc, la cel înalt şi cu gâtul subţire şi-şi iau bilet. Cealaltă jumătate încearcă să-l intimideze pe cel scund şi cu gâtul gros. – Ştii cine sunt eu? Acuma te bag în pământ. Te-aş ruga frumos să fii politicos. Dumneata ai şef, ia chemă-l imediat! Cel scund şi cu şapcă roşie nu se lasă. Neclintit, îi trimite înapoi pe fiecare. Fluturând din când în când şi stindardul unei amenzi usturătoare. Pe loc!
Un tabel electronic anunţă, la capătul fiecărui peron, trenul, ruta, ora plecării sau a sosirii, întârzierea. Deasupra Ghişeului Informaţii un uriaş tabel îi ţine la curent pe călători, de la zeci de metri distanţă, cu Plecările şi Sosirile. Şi cu toate acestea toată lumea ţine morţiş să se intereseze la Ghişeu. Coada de aici pare fără sfârşit. – Când am tren spre Craiova? întreabă o femeie cu un batic ţipător, împingând cu piciorul o târnă din care scot capul câteva gâşte vesele la gândul că s-a produs o schimbare în viaţa lor. – Acceleratul 121 linia 5, ora 0:30, răspunde în microfon cea de la Informaţii, o tânără tunsă scurt şi cu un nas cât un cartof, de care ea însă nu e complexată. Stă uşor răsucită într-o parte, cu mâna pusă semeţ
