Ar putea fi oricare el sau oricare ea din mulţime. Sau ar putea fi cineva cunoscut. Ce aţi crede dacă aţi afla că persoane tinere, atrăgătoare şi sănătoase nu au făcut niciodată sex, pentru că nu au simţit nevoia, şi că sunt perfect fericite aşa? Prima explicaţie ar fi că aceşti oameni sunt genul de persoane care „înfloresc” mai târziu din punct de vedere sexual. Ei bine, nu neapărat. Când cineva mărturiseşte că nu are niciun fel de atracţie sau dorinţă sexuală, cel mai probabil aveţi de-a face cu un asexual.
Cele câteva studii realizate pe acest teren virgin arată că asexualitatea este cea mai puţin comună orientare sexuală. Deloc surprinzător, cea mai dificilă încercare pentru un asexual e să îi convingă pe ceilalţi oameni că nu este „defect”. Fiindcă asexualitatea este foarte rară, există controverse în cercurile psihologico-ştiinţifice dacă aceasta este o orientare sexuală validă sau o deficienţă.
Doctorul Cristian Andrei spune că „taxonomia, adică ştiinţa clasificărilor, cere oricărui specialist să facă eforturi de a încadra un fenomen nou într-o categorie deja cunoscută.
În virtutea acestei tendinţe, am putea include persoanele care nu simt atracţie sexuală într-una dintre următoarele disfuncţii: ahedonie, adică incapacitatea de a trăi plăcerea în anumite situaţii; concomitenţa între homofobie şi heterofobie, adică o repulsie faţă de sexul opus, dar şi una faţă de acelaşi sex în stabilirea orientării sexuale; sindrom reactiv cu tematică sexuală, adică trăirea unor evenimente traumatice care duc la evitarea sexului; retard în dezvoltarea sexuală, adică rămânerea în stadiul de iubire copilărească, fără genitalizare şi erotizare.”
Doctorul Andrei este de părere că persoanele care îşi declară apartenenţa la asexualitate sunt aparent sănătoase. „O bună parte dintre aceşti oameni simt nevoia să aparţină unei cat