Osul este un element viu, fascinant. Este un spectacol şi prin teribila capacitate de a suporta forţe, de a susţine presiuni din mai multe direcţii, de mai multe feluri. Arhitectura osului îi permite să suporte cele mai diferite tensiuni.
Această muncă îi face bine pentru că osul este conceput să suporte forţe, nu să lenevească. Osul are structura perfectă pentru preluarea gamei largi de tensiuni. De exemplu: extremităţile osului lung sunt construite precum bureţii, fiindcă structurile osoase din capetele oaselor lungi închid în ele un lichid. Această construcţie a extremităţilor oaselor este perfect adaptată pentru presiunea ce se exercită pe extremităţile osoase. Prof. dr Andrei Firică, întemeietor de şcoală în ortopedie, spune că, între capete, osul este ca un tub supus tensiunilor de îndoire, de răsucire, rezistând şi la combinaţii de diverse tensiuni. Forma aceasta de tub a osului permite ca în interior să existe măduvă, vase şi nervi. Forma de canal lung este cea mai rezistentă. Peretele acestui tub este şi el sofisticat, căci în grosimea lui se află sute sau mii de tubuleţe formate din lamele aşezate în ordine precum bulbii de ceapă. Aceste tubuleţe constituie substanţa osoasă. Există canale ce fac legătura de la un tubuleţ la alt tubuleţ. Toată această superbă construcţie de tubuleţe, care alcătuiesc tubul mare al osului, e scăldată de sângele oxigenat împins de inimă în sistemul arterial. Prin această inundare cu sânge oxigenat se elimină gunoiul din sângele venos. Dar scăldarea în sânge proaspăt facilitează şi menţinerea în viaţă a celulelor osoase.
Osul este un element viu, fascinant. Este un spectacol şi prin teribila capacitate de a suporta forţe, de a susţine presiuni din mai multe direcţii, de mai multe feluri. Arhitectura osului îi permite să suporte cele mai diferite tensiuni.
Această muncă îi face bine pentr