Poate fi de ajutor dacă este folosit cu moderaţie, dar se transformă într-un duşman necruţător dacă nu este ţinut sub control. Fie că îl simţiţi ca pe un factor pozitiv, care vă motivează şi vă face mai eficienţi, sau ca pe unul negativ, care vă strică socotelile, stresul este un „partener” pe viaţă. Ce vă stresează cel mai tare? Deadline-urile de la serviciu, relaţia cu şefii şi colegii, munca peste program? Traficul, şoferii nesimţiţi, persoanele cu care împărţiţi mijloacele de transport în comun, care n-au auzit de „pardon” sau de „îmi permiteţi?” şi n-au învăţat niciodată că întâi se coboară apoi se urcă? Sau poate şcoala, profesorii, examenele, dacă nu partenerul de viaţă sau copiii, atunci când sunt departe de casă? De ce nu criza financiară, viaţa la bloc, politicienii de la televizor?
Potrivit psihologului Ştefania D. Niţă, stresul nu ţine cont de vârstă sau profesie, dar are legătură cu personalitatea fiecăruia. „Persoanele foarte active sunt mai înclinate spre stările de stres continue, fiind mai expuse factorilor exteriori şi interiori”, spre deosebire de oamenii calmi şi echilibraţi.
Stres pozitiv vs stres negativ
Dar ce este, de fapt, stresul? O reacţie anormală a organismului la un stimul, o stare de tensiune, încordare, care apare atunci când suntem confruntaţi cu o problemă. Fenomenul nu este, prin definiţie, negativ, ci chiar, într-o anumită intensitate, poate face viaţa mai frumoasă.
Există evenimente care dau naştere stresului pozitiv (denumit de specialişti eustres) - „tensiune interioară plăcută, motivantă, care ne conduce acţiunile adecvat pentru atingerea scopurilor” - cum ar fi naşterea unui copil, căsătoria, un succes în carieră. Totuşi, spune psihologul, emoţiile apărute în astfel de situaţii „sunt uneori atât de mari şi se amestecă cu alte tensiuni, încât evenimentele plăcute obţin