In dimineata zilei de 7 ianuarie 2006, Adrian Nastase parea mai degraba nemultumit de vremea antipatica de afara decat de stirile care descriau in detaliu declaratia de avere pe anul precedent. Fostul premier nu banuia ca, incepand de a doua zi, viata sa se va schimba radical, transformandu-se intr-un infern. Nu banuia ca mostenirea bietei matusi Tamara, pe care abia apucase sa o cunoasca, ii va schimba destinul politic. Nu banuia ca din pricina sinceritatii sale excesive, care l-a imboldit sa declare suma de aproape un milion de euro primita de la defuncta matusa, i se va schimba complet imaginea. Adrian Nastase nu putea crede, in dimineata neguroasa de 7 ianuarie 2006, ca in scurt timp va deveni simbolul balcanic al coruptiei la nivel inalt, ca multi dintre amicii sai il vor trada sau parasi, iar omerta care guvernase pana atunci lumea politica autohtona era pe cale sa fie desfiintata.
Lacomia sa a devenit in perioada urmatoare stire cotidiana, dar procurorii anticoruptie nu au reusit sa strabata sistemul juridic autohton tesut pe dedesubt ca o plasa de salvare pentru fostul premier. Judecatori, parlamentari si membri ai Curtii Constitutionale care s-au intersectat, mai devreme sau mai tarziu, cu Adrian Nastase au lucrat, impreuna si separat, pentru spalarea sa de pacate. In cei trei ani care au trecut de la dezvaluirea bogatiei sale suspecte, fostul premier nu a fost inca judecat, fiindca relatiile de dependenta create de el intre lumea politica si justitie au recladit incet, dar sigur, omerta pusa candva in pericol de Traian Basescu. Cand a gandit monstruoasa coalitie aflata acum la putere, presedintele nu a pus, se pare, conditii serioase legate de eliminarea din spatiul public a politicienilor cu dosare la Direct ia Nationala Anticoruptie, iar de la inaugurarea noului Guvern nu a mai vorbit despre exponentii coruptiei la nivel inalt din cele d
