Dacă există o greşeală centrală, repetată, pe care o fac Statele Unite în relaţia cu restul lumii, aceasta este legată de presupunerea că este uşor să realizezi stabilitatea politică. Dacă există o greşeală centrală, repetată, pe care o fac Statele Unite în relaţia cu restul lumii, aceasta este legată de presupunerea că este uşor să realizezi stabilitatea politică.

Am înlăturat regimul lui Saddam Hussein din Irak şi apoi am demontat întreaga structură a statului irakian, fiind siguri că putem să instituim una nouă. I-am răsturnat pe talibanii din Afganistan şi am fost convinşi că putem să construim o naţiune afgană modernă prin ajutoare străine, alegeri şi know-how american.

În definitiv, guvernele democratice, seculare şi incluzive pe care le-am ajutat să se instaleze la putere erau cu mult mai bune decât cele anterioare. Ar fi trebuit să acordăm însă mai multă atenţie cuvintelor unui înţelept care şi-a deschis unul dintre studiile sale de pionierat declarând că „distincţia cea mai importantă între ţări nu priveşte forma lor de guvernământ, ci gradul de guvernare”.

Analize vechi, valabile şi azi

Uitaţi-vă în jur. Atât de multe dintre problemele lumii - de la teroriştii din Waziristan la devastatoarea epidemie de SIDA din Africa şi la pirateria din Somalia – sunt cauzate sau înrăutăţite de guverne incapabile să exercite o autoritate reală asupra teritoriilor şi a oamenilor. Aceasta a fost intuiţia lui Samuel P. Huntington, cel mai mare politolog al ultimei jumătăţi de secol, care a murit în ajunul Crăciunului.

Chiar dacă a devenit renumit datorită cărţii „The Clash of Civilizations”, reputaţia sa academică se bazează pe lucrările timpurii. Analiza sa în privinţa ordinii politice a avut aplicaţii practice imediate în realitate. În timp ce studia acest subiect, administraţia preşedintelui Lyndon Jo