Afecţiunile reumatice reprezintă a doua cauză de invaliditate, după accidentele de circulaţie. Cei mai mulţi bolnavi au vârsta între 20 şi 45 de ani, deşi opinia comună este că astfel de afecţiuni apar doar la bătrâneţe. Speranţa de viaţă a bolnavilor este cu 5-10 ani mai mică. În fiecare an sunt diagnosticaţi 4.000 de români cu artrită reumatoidă, afecţiunea care dă cel mai mare grad de invaliditate, după accidentele de circulaţie. Această afecţiune, una dintre cele mai frecvente boli reumatice, se caracterizează prin inflamaţii la nivelul articulaţiilor.
O mare parte din bolnavi ajung la medic în fazele avansate ale bolii. Ceea ce înseamnă un tratament mai complicat şi mai scump, pentru care se fac liste de aşteptare la casele de asigurări de sănătate. Pacienţii în fazele avansate pot aştepta şi câteva luni pentru aprobarea tratamentului.
Diagnosticul, în primele luni
Primul simptom al poliartritei reumatoide este durerea articulară, care nu este legată de efort. Durerile apar mai întâi la nivelul articulaţiilor mici ale mâinilor şi se accentuează în timpul nopţii sau dimineaţa. Alte simptome pot fi: astenie, imposibilitate de a realiza activităţi simple şi lipsă a apetitului.
„Diagnosticul trebuie să se facă la începutul bolii, în primele trei-patru luni. După primii doi ani de suferinţă, apar leziuni ireversibile la nivelul articulaţiilor”, subliniază doctorul Cătălin Codreanu, directorul Centrului Metodologic de Reumatologie „Ion Stoica” din Bucureşti.
Mai exact, eroziunile care se produc din cauza ţesutului articular inflamat sunt de aproximativ 25 la sută după primele trei luni de boală, de 60 la sută după un an şi de 70 la sută după aproximativ doi ani. Jumătate din persoanele afectate sunt nevoite să-şi înceteze activitatea profesională în primii cinci ani de evoluţie a bolii, din cauza
