- Cultural - nr. 239 / 19 Ianuarie, 2009 Charles-Louis de Secondat, Baron de La Bréde et de Montesquieu (18 ianuarie 1689 _ 10 februarie 1755), de regula mentionat doar ca Montesquieu, s-a nascut in castelul din la Bréde langa Bordeaux, intr-o familie de magistrati apartinand micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez. A activat in calitate de consilier (1714) in parlamentul de la Bordeaux, devenind presedintele acestuia (1716 - 1728), dupa moartea unuia din unchii sai, caruia i-a mostenit titlul si functia. In 1728, a devenit membru al Academiei Franceze. Opera sa majora, Scrisori persane (1721), "profunda alegorie a dragostei, moralei, politicii si religiei", s-a bucurat de un succes imens si imediat. Cartea este conceputa sub forma unei colectii de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de calatori in Persia si de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat si a criticat institutiile franceze. In calitate de teoretician, a scris in 1734 o disertatie istorica stiintifica asupra infloririi si decaderii Romei, Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence (Consideratii asupra cauzelor maretiei si decadentei romanilor), in care afirma ca "Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile". Spiritul legilor (1748) debuteaza cu o scurta discutie despre legi in general. In cartea I, Capitolul III, sustine ca "legea in general este ratiunea omeneasca in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe pamant, iar legile politice si civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decat cazuri particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca". Scopul deliberat al lui Montesquieu in aceasta carte este sa explice legile umane si legile sociale. Conform lui, tot ceea ce exista are legile sale