L-au apreciat şi l-au iubit. Alexandru Jula şi Camelia Dăscălescu îşi aduc aminte cu drag de Luigi Ionescu.

Îndrăgitul interpret Alexandru Jula ne spune două lucruri cu "însemnătate": "Luigi a fost un profesionist desăvârşit şi un coleg minunat". "Tot ce a făcut a fost extraordinar, a rămas în istorie. Şi-a făcut meseria cu credinţă. Ca şi coleg… ce să mai vorbim! Am colaborat cu el la Teatrul Tănase şi în cabină era cel mai minunat camarad. Să ştiţi că în teatru la cabină se cunoaşte cine e coleg şi cine nu. Cum spuneam, Luigi Ionescu va rămâne în istoria muzicii uşoare româneşti… dacă aceasta se va scrie."

S-au cunoscut prin anii 1958-1959. Luigi era deja vedetă, pe când Alexandrul Jula se afla la începuturi. "L-am simţit cald, apropiat, ca pe o vedetă care voia sa-i ajute pe cei care păşesc pentru prima oară pe scenă. Apoi, prin anii ’60, a lansat marele şalgăr «Lalele, lalele», care l-a aşezat acolo unde îi era locul, printre marile personalităţi ale muzicii noastre. La baza succesului cred că au stat profesionalismul, dragostea faţă de ceea ce făcea, seriozitatea şi omenia. Iar aceasta din urmă o făcea simţită peste tot. Dacă eşti artist şi afişezi aroganţă, publicul simte şi te descalifică. Am cunoscut voci care alungau publicul, mari voci… Luigi a avut însă toate calităţile necesare: glasul, modestia şi căldura faţă de cei din jur."

APROPIAT. Artistul Alexandru Jula mărturiseşte că nu a existat nici o diferenţă între muzica marelui Luigi Ionescu şi cea interpretată de solistul internaţional Gilbert Becaud: "Au fost amândoi, în aceeaşi perioadă, mari vedete. Cu toate acestea, era dificil să facem o comparaţie la vremea respectivă, deoarece pătrundeai foarte greu pe piaţa muzicală internaţională. Dar cred că Luigi ar fi făcut faţă oricărei confruntări. Având în vedere că am colaborat o bună perioadă de timp, mă leagă f