În secolul XXI, locuitorii unui cătun trăiesc întocmai ca strămoşii lor, fără electricitate şi fără avantajele civilizaţiei. Televizorul sau maşina de spălat sunt obiecte dintr-o altă lume pentru câteva zeci de săteni din Boscoteni. Deşi locuiesc la marginea DE58, ei nu au avut niciodată electricitate. La limita dintre judeţele Iaşi şi Botoşani, de o parte şi de alta a DE 58, sunt presărate 11 case rupte parcă dintr-o altă lume. Când se lasă întunericul, sătenii din Boscoteni se retrag în casele lor, unde aprind o lumânare sau o lampă cu motorină.

„Nu suntem sălbatici, chiar dacă stăm în câmp”, spune mândră Gherghina Nechifor (78 de ani), bucuroasă de oaspeţi. Deşi au case şi gospodării frumoase, „boscotenii” trăiesc ca pe „vremea lui Ion Creangă”. Singurul lucru care le aduce aminte de lumea civilizată sunt maşinile care trec pe drumul european.

Lecţii la lumânare

Dimineaţa, cei şapte copii din zonă ies la şosea ca să meargă la şcoală. „Au un microbuz, care îi duce până la Frumuşica şi îi aduce înapoi. Înainte, mergeau pe jos cam cinci kilometri”, spune Dumitru Pîrtică. Pentru a mai prinde un licăr de lumină, cum vin de la şcoală, copiii se apucă de lecţii.

Îi zoreşte apropierea întunericului, pentru că iarna noaptea vine mai repede, iar apoi trebuie să stea la lumânare. „E mult de învăţat, iar pe la 16.30 deja se întunecă. Fata cea mare e în clasa a VII-a şi învaţă şi la lumina lumânării, dar cea mică nu poate”, spune Elisabeta Pîrtică, mama a cinci copii.

Seara, sătenii din Boscoteni mai ascultă ştirile la cele câteva radiouri cu baterii pe care le au prin casă. „Stăm seara şi mai povestim. Când iese fum de la lampă, mai punem nişte sare. Înainte era gaz, dar acum luăm motorină de la Peco”, spune Gherghina Nechifor.

Preotul vine,poştaşul nu

Drumul european care tr