- Politic - nr. 239 / 19 Ianuarie, 2009 Fara discutie, decizia Curtii Constitutionale cu privire la Ordonanta 230/2008, care interzice cumulul pensiei cu salariul, pentru cei angajati la stat, ca fiind neconstitutionala, are darul sa bucure pe multi dintre cei care, pana in urma, cu doar doua zile, erau pusi la grea incercare in a se hotari pentru ce sa opteze, pentru salariu sau pentru pensie. Cert este un lucru, si anume, ca in esenta ei, ordonanta cu pricina este corecta, atata vreme cat banii de salarii pentru bugetari provin de la contribuabili. Ceea ce nu inseamna ca un pensionar nu ar avea dreptul sa munceasca. Premierul Boc a spus-o de nenumarate ori, accentuand ca oricine poate munci, la pensie fiind, inclusiv la stat, nu doar in sistemul privat, dar nu ca salariat, ci in baza unui alt tip de contract. Pana la urma, deocamdata, cum lucrurile sunt in coada de peste, cum se intampla adesea la noi, este de retinut ca, pentru un anumit timp, nu vor interveni modificari in ce priveste statutul celor 6.500 de cadre didactice, la nivelul tarii, care cumuleaza pensia cu salariul, al celor peste 600 de medici, aflati si ei in aceeasi situatie, ca si al celor peste 35.000 de asistenti care ingrijesc persoane cu handicap, asistenti maternali si artisti. Ceea ce acum deranjeaza cu adevarat, daca vorbim de un stat de drept, ca si de suprematia legii, sunt nu atat ultimele decizii ale Curtii Constitutionale, care trebuie respectate, fara discutie, si nu fac trimitere neaparat la continutul acestora, cat la statutul celor care au dat verdictele, respectiv la judecatorii Curtii Constitutionale. Desi ar trebui priviti ca monstri sacri, asemeni unor actori, ca modele de urmat, puncte de reper pentru toti cei care au ales calea magistraturii, din pacate, unii dintre acesti judecatori nu au avut niciun moment o cat de mica mustrare de constiinta atunci cand au fost pu