La revenirea după 14 ani la un turneu final, România a demonstrat că îşi merită locul aici, dar că este încă. După primele două meciuri disputate la Campionatul Mondial, România se luptă pentru o calificare istorică în fazele superioare. Să visezi frumos este un lucru normal. Să trăieşti cu iluzia că îţi poţi depăşi oricând limitele, poate fi totuşi fatal. Îmbătată cu euforia calificării după atâta amar de vreme la un turneu final, naţionala masculină  s-a ambiţionat să se ia la trântă în partida de debut cu supervedetele naţionalei Franţei.

A ieşit un meci spectaculos, dar care ne-a arătat în mod dur la ce distanţă ne situăm de marile forţe ale handbalului mondial.

Dacă la capitolul determinare nu se poate reproşa absolut nimic băieţilor, înfrângerea categorică în faţa “cocoşilor galici” a scos totuşi în evidenţă câteva puncte nevralgice ale naţionalei, care ne dau de gândit în perspectiva meciurilor din această săptămână cu Argentina şi Slovacia, decisive pentru calificarea în grupele principale.

Interii nu s-au ridicat deloc la prestaţia extremelor şi pivoţilor, iar pe finalul meciului cu Franţa, scor 21-31, tricolorii au cedat şi pe plan fizic, capitol extrem de important într-o competiţie cu un ritm infernal ca aceea din Croaţia.

După partidă selecţionerul Aihan Omer a recunoscut superioritatea campioanei olimpice, însă a fost dezamăgit de ratările jucătorilor săi.

„Dacă ne-am fi concentrat mai mult în ofensivă, diferenţa de scor nu ar fi fost atât de evidentă“, a spus Omer.

Vedeta “pumelor” are coşmaruri

Ajuns la 35 ani, Eric Gull rămâne vedeta indiscutabilă a naţionalei Argentinei. Gigantul de 2,03 metri are o stângă formidabilă, cu care rupe plasele adverse.

Interul dreapta este un star pe plan internaţional, el evoluând de-a lungul carierei la nu