- Cultural - nr. 239 / 19 Ianuarie, 2009 Anuarul 2008 al Institutului de cercetari socio-umane "Gheorghe Sincai" din Targu-Mures (comitetul de redactie : Ioan Chiorean, Carmen Andras, Maria Costea, Cornel Sigmirean, Marian Zaloaga) cuprinde, in paginile sale de exemplaritate academica, cercetarea Exilul si moartea: Povestea celui plecat in imaginarul celor ramasi acasa. Cazul Al.I.Cuza. Autorul, Andi Mihalache, de la Institutul de istorie "A.D.Xenopol" din Iasi, delimiteaza in cadrul literaturii de calatorie o subspecie, aceea a naratiunilor moderne ce vizeaza intoarcerea exilatilor politici. Este propusa, ca studiu de caz revelator, povestea lui Al.I.Cuza, detronat in urma loviturii de stat din 11 februarie 1866, exilat in Viena, Paris, Florenta sau Heidelberg, decedat la 3 mai 1873, adus in tara cu un tren mortuar si inmormantat in curtea Castelului sau de la Ruginoasa. Autorul cercetarii contureaza o metafizica a instrainarii, stabilind evolutia memoriei domnitorului in societatea care il exclude, sub acuzatiile de autoritarism, dar il reconsidera in postumitate. In povestirile despre exil ale celor de-acasa se amplifica sacrificialul domnitorului si se accentueaza un sentiment al culpei fata de moartea "pe pamantu streinu". In postumitate, biografia domnitorului se asaza intre Dumnezeu si tara, in potrivirea dintre repatriere si perceptia crestina asupra vietii: din pamant venim si in pamant ne intoarcem. Dupa sapte ani de desterare, se spune intr-o povestire despre Cuza, exilatul reintra in patria Lui, pentru vecinicie; reintra in apartenenta, in pamantul ideatic, in ocuparea spatiului care defineste egoul. Daca "exilul delocalizeaza eroul, repatrierea ramasitelor sale reintregeste, simbolic vorbind, teritoriul tarii sale", semnificand intoarcerea la originile telurice si radacinile etnice ce-l reprimesc ca trup gloriosu alu unui sufletu mare si nobilu... Dista