La 19 ianuarie 1989, istoricului Gheorghe Buzatu i s-a deschis dosar de urmărire informativă operativă.
Fostul senator PRM îşi aminteşte: "Povestea acestei întâmplări începe în octombrie 1988. Eram atunci secretar ştiinţific al Institutului A.D. Xenopol din Iaşi şi am primit vizita unui cercetător evreu – Jean Ancel. L-am invitat să prezinte o comunicare despre situaţia evreilor din România între anii 1942 şi 1946. M-a întrebat, înainte de prezentarea lucrării, dacă poate spune tot ce ştie. I-am spus că da. Am insistat chiar să nu omită nici un amănunt. A fost punctul lui de vedere, însă a cam inflamat spiritele.
De la acea conferinţă s-au făcut trei note informative. Ştiu acum acest lucru, pentru că recent, în urmă cu câteva luni, mi-am consultat dosarul de urmărire la CNSAS. Acele note au ajuns la Bucureşti, unde Ilie Ceauşescu a decis că eu am trădat.
La asta, am aflat tot după consultarea dosarului, s-a adăugat concluzia unei note cu numărul 0025371 de la 1 noiembrie 1988. Acolo se preciza că «în 1987, cel în cauză», adică eu, «prezentând o conferinţă la Universitatea din Portland, Statele Unite, a afirmat că el nu se scuză de politică şi că socialismul a învins în ţările din răsăritul Europei printr-o greşeală». Mai departe, s-a adresat auditoriului, care era format din americani şi români, spunându-le «să fie liniştiţi, că în curând regimurile comuniste din răsăritul Europei s-ar prăbuşi. Auditoriul a rămas descumpănit faţă de aceste informaţii aberante».
Aceste note, împreună cu concluzia lui Ilie Ceauşescu, au ajuns la nivelul Cabinetului 2, la Elena Ceauşescu. La 13 ianuarie 1989, aceasta mi-a suspendat dreptul de semnătură în toate publicaţiile din România.
La două săptămâni după aceea, mi s-a comunicat şi mie, iar secretarul general al Academiei m-a informat că urmează să părăsesc A