- Social - nr. 239 / 19 Ianuarie, 2009 "Tot raul e bun la ceva", se spune in popor. Dupa aparitia, neinspirata, a Ordonantei 230 (care interzice "la gramada" cumulul pensiei cu un venit bugetar), vocea societatii civile s-a facut auzita. Si nu e vorba, in acest caz, de "reprezentantii de serviciu", pereni si atotstiutori, care sub masca asa-zisei "protejari a cetateanului" contra abuzurilor guvernantilor, apara, in fapt, interese oculte, ci de grupurile de cetateni, aparute ca o necesitate de moment, afiliate doar intereselor cetatenilor. Glasurile revendicative ale actorilor-pensionari, ale altor categorii sociale au relevat un lucru important: ca diverse persoane (desigur, in acest caz, indragiti actori), fara a fi mari somitati in materie de show-bizz politic, au reusit a-si coordona vointele si dorintele individuale intr-un mesaj unitar, care, intr-un final, a ingenuncheat o ordonanta guvernamentala (elaborata "pe genunchi"). Este un pas a carui importanta nu poate fi minimalizata nici chiar prin declaratiile politicieniste. De ce? Pentru ca, fara a fi vorba de vreo infrangere a unui guvern, a reusit sa se impuna intr-o chestiune stringenta pentru interesele sale. Actorii au dovedit in cateva zile ca pot fi o voce demna de luat in seama, atunci cand le este luat salariu, si tocmai de aceea ar trebui sa dovedeasca ca au si alte preocupari decat grija zilei de maine. Lucru valabil si in cazul altor categorii sociale, cu atat mai mult cu cat multe din actualele sau viitoarele prevederi legislative au sau vor avea o influenta directa asupra… cosului zilnic. Ceea ce au realizat actorii (si nu doar ei) releva ca nu e nevoie de o intreaga organizatie, fie ea non (sau mascat _ pro) guvernamentala in spate, pentru expunerea unui punct de vedere. Si s-a mai demonstrat ceva: ca rolul societatii civile nu este acela de a reprezenta interesul unui personaj politic al zil