A inceput prin diverse locuri… a trecut in altele…s-a propagat ca telefonul fara fir, iar rezultatul a fost pe masura. E vorba de Legea 298/2008. Dupa unii, da frau liber serviciilor secrete sa ne asculte telefoanele si sa ne intercepteze emailurile. Insa daca citeste cineva cu atentie legea, vede ca nu e vorba decat de o isterie similara cu cea a cipului bimetric de pe pasapoarte si buletine. Ceea ce arata ca nu trebuie sa fii habotnic pentru a deveni isteric, ci este suficienta o doza substantiala de neincredere in mecanismele statului, amestecata cu un praf de paranoia si lasata la dospit in cuptorul senzationalului. Ce poate fi mai apocaliptic decat insemnarea cu numarul Fiarei in pasaport? Probabil ca stocarea fiecarui mesaj, sms sau prin email, a fiecarei convorbiri telefonice pentru o perioada de sase luni, astfel incat procurorii sa le poata accesa.

Dar, iata Legea:

Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave.

Iar aici se defineste intelesul notiunii de “date”:

Art. 2. – (1) b) date – informaţiile privind traficul, localizarea şi alte date legate de acestea, necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator;

Apoi, apar detalii:

Art. 3. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unei baze de date în format electronic, în vederea reţinerii următoarelor categorii de date, în măsura în car