- Social - nr. 240 / 20 Ianuarie, 2009 Aceste cuvinte le-am scris in 1996, cand a plecat dintre noi marele poet si dramaturg, care a fost si un foarte bun coleg si prieten al meu, Marin Sorescu. E foarte dureros ca iarasi trebuie sa afirm acelasi lucru. Pentru ca, intr-adevar, odata cu moartea lui Grigore Vieru a cazut o alta stea a poeziei europene. Pot sa spun, cu toata sinceritatea, ca aceasta afirmatie nu e deloc exagerata. Cel care cunoaste poeziile lui poate sa observe, usor, ca Grigore Vieru a fost un geniu, un poet important, international. Cand am aflat, duminica dimineata, dintr-o emisiune a unei televiziunii, ca inima lui Grigore Vieru a incetat sa mai bata, parca trasnetul s-ar fi pravalit peste mine. Parca destinul nemilos ar fi smuls de langa mine un membru drag al familiei mele. Privesc in jur consternat, dezorientat, uluit, cu o tristete fara margini, cu mare durere in inima. Ar fi atat, doar atat, ceea ce numim viata? Soarta ofera unui geniu doar atat? Revoltandu-ma impotriva legii nemiloase a naturii, intreb, cu strigatul de durere al poetului maghiar, oradean, Horváth Imre, decedat cu cativa ani in urma: "De ce se mistuie oare, de ce pier cei care raspandesc lumina?" Grigore Vieru a fost un poet de spirit european, exemplar. Sa indraznim sa pasim in urma europenismului lui Grigore Vieru! Sa indraznim sa afirmam si sa ne asumam romanismul lui european! Darul extraordinar al literaturii romane contemporane este ca Grigore Vieru reprezinta nu numai un urias poet, ci o pilda uriasa si un urias caracter. Am ajuns la varsta de 80 de ani, dar in aceasta lunga perioada de timp nu am intalnit niciun poet genial, atat de modest si un astfel de sustinator al intelegerii interumane. Sunt mandru nu numai ca Grigore Vieru a fost fratele meu roman, ci si pentru ca a facut parte din colegiul de redactie al revistei noastre culturale bilingve (romano-maghiara