- Editorial - nr. 240 / 20 Ianuarie, 2009 Motto: "A murit Enghidu, prietenul meu…" (Poemul "Ghilgames") Cutit in inima, trasnet si sagetare dureroasa a cazut vestea! Mana care scrie aceste randuri tremura, inima plange, cutremurandu-ne fiinta. Dupa ce, doua zile, Grigore Vieru, Orfeul de peste Prut, poetul national al Basarabiei, al integralitatii romanesti, luptator pentru idealul national, pentru unitatea de neam si de limba, s-a zbatut intre viata si moarte pe patul unui spital din Chisinau, in urma unui grav accident rutier, sub amenintarea unui diagnostic rezervat fiind, s-a stins din viata. Ma intorc cu mai bine de un an in urma. La 28 februarie 2008, dupa ce a fost internat, trecand, din nou, prin momente grele, de cumpana, pentru o interventie chirurgicala pe cord deschis la Spitalul Clinic din Fundeni, intr-un moment disperat pentru marele poet, imi intitulam editorialul astfel: "Daca scrie Grigore, in jur este mai putina tristete!". Asa am crezut eu, care l-am cunoscut bine, dupa atatea intalniri: intr-adevar, pana lui alunga, de fiecare data, tristetea, ura, cenusiul, uratul. "Durerea si lupta se ajuta reciproc!" _ spunea atunci Grigore Vieru _, inclestarea pentru supravietuire el considerand-o un fel de steag personal. Momentul era hotarator, iar atunci cand "suferinta devenea o arma" pentru marele poet, medicii renumitului spital, mari profesionisti in chirurgia cardiaca, pusi in fata unei situatii dificile, au decis: introducerea unui stent pentru intreaga lui viata. Si l-au pus pe picioare, prin acel act salvator. Speram, din tot sufletul, ca si de aceasta data, dupa cumplita incercare, priceperea medicilor si puterea ocrotitoare a Parintelui Indurarilor sa faca minunea. Speram sa fie salvata viata puternicei personalitati luptatoare, viata care, nu o data, a fost pusa in pericol. Grigore Vieru a triumfat prin acel mare drag pentru limba si neam