Se poate spune ca prima schimbare majora pe termen lung determinata de criza financiara si economica globala s-a produs inca de anul trecut: este vorba de intrunirea Grupului numit al celor 20 (G20), care nu semnifica altceva decat aducerea la masa discutiilor si deciziilor mondiale a tarilor emergente mari, in frunte cu grupul zis BRIC (Brazilia, Rusia, India, China). Evident, nu criza in sine i-a adus la masa puterii mondiale, ci dezvoltarea lor din deceniul din urma, dar criza nu numai le-a grabit aceasta aducere, dar le-a si pecetluit recunoasterea ca interlocutori ai puterilor consacrate.
Probabil, in absenta crizei, ar mai fi stat inca nu se stie cat timp in umbra grupului tarilor occidentale industrializate (G7) si fara practic vreun cuvant de spus in institutiile financiare internationale. Ordinea economica mondiala nu s-a schimbat in urma reuniunii G20 de la Washington, desfasurata spre sfarsitul anului trecut, dar noile randuieli care vor fi stabilite inevitabil, desi evident treptat-treptat, nu vor putea sa nu tina cont de interesele nou-venitilor la masa puterii.
La reuniunea G20 nu s-au perfectat solutiile la actuala criza, dar este aproape imposbil ca aceste solutii, care de asemenea se vor contura doar treptat, sa fie impuse pe seama marilor emergenti. Si daca, evident, la reuniunea de la Washington, acestia au mentinut un normal "low profile", ei vor avea tot timpul sa-si faca auzit glasul, caci nimeni nu-i mai poate scoate de acolo de unde criza i-a ajutat sa se aseze definitiv.
Este greu de prognozat, deocamdata, cum se vor pozitiona in viitoarele raporturi de forte celelalte tari din diferite zone ale lumii, pe care criza le-a proiectat la masa puterii - precum Argentina, Mexic, Africa de Sud, Indonezia, Arabia Saudita -, dar care sunt departe de forta economico-militara sau resursele celor patru din grupul BRIC. Sa nu ignoram i
