Ieri s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Edgar Allan Poe, precursor al literaturii science-fiction.
Americanii au sărbătorit ieri 200 de ani de la naşterea lui Edgar Allan Poe, cunoscut pentru poemele „Annabel Lee“ şi „Corbul“, cel care a fost şi creatorul genului de povestiri scurte şi precursor, prin simbolismul său, al literaturii moderne de ficţiune ştiinţifico-fantastică.
Scriitorul (1809-1849), care a trăit numai 40 de ani, a sfârşit tragic în mizerie şi alcoolism, după ce a dus o viaţă de boem, halucinantă, pe marginea unei lumi pe care a transpus-o şi în opera sa.
Arta, oglinda vieţii
Cel care spunea că „nu în ştiinţă stă fericirea, ci în dobândirea ştiinţei“, sau că „dacă nu ai suferit niciodată, nu eşti binecuvântat“ a fost tradus în franceză de Baudelaire şi de Mallarmé, iar în limba română, de Eminescu, Veronica Micle, Caragiale, dar şi de Dan Botta şi Emil Gulian. În prezent, profesorul Liviu Cotrău din Cluj este unul dintre cei mai buni specialişti pe opera lui Poe.
Cea mai nouă apariţie editorială este volumul „Călătorii imaginare“, îngrijit de Liviu Cotrău la Polirom, care reuneşte romanele „Povestea lui Arthur Gordon Pym“ şi, tradus pentru prima dată în română, „Jurnalul lui Julius Rodman“ (1840), rămas neterminat.
În proza sa („Aventurile lui Gordon Pym“, „Prăbuşirea casei Usher“ şi „Scurtă discuţie cu o mumie“) regăsim proiecţii maladive şi tenebroase ale lumii în care poetul se zbătea. Arta reprezintă, după Poe, „ceea ce simţurile percep în natură prin vălul sufletului“.
Nimeni n-a înţeles mai bine decât Poe că până şi cel mai profund adevăr psihologic poate fi redat prin intermediul fantasticului, credea Edmund Wilson. După Dostoievski, Poe „îşi alege cea mai neobişnuită realitate, îşi plasează eroul în cea mai inedită situaţie, fizică sau psihologic