Dl Constantin Ostap ridica iarasi, obstinat si inutil, problema reamplasarii statuii lui Mihai Viteazul, ocupand astazi un spatiu destul de adecvat, in Copou, nu departe de Parcul Expozitiei. Reclamantul, specializat in astfel de furtunoase luari de pozitii (cf. intre altele, articolul Cu Mihai Viteazul cum ramane? dintr-un cotidian local din data de 14 ianuarie 2009) propune nici mai mult nici mai putin decat mutarea ecvestrei eroului, strivitoare ca infatisare si dimensiuni, in parculetul dintre Biserica Mitocul Maicilor si spatele Muzeului Unirii.
Este un loc total nepotrivit, o cale de acces intre doua strazi, in care monumentul, inconjurat de blocuri si alte cladiri, ar fi sustras vizualizarii publice. Calculul dlui Ostap este dominat de obsesia gruparii, cat mai apropiate a ecvestrei lui Mihai Viteazul de monumentul Unirii din piata Universitatii de Medicina si de statuia lui Cuza Voda din Piata Unirii - in fond separate, la mica distanta, de centura de blocuri. Este o idee se pare corecta in metodica unei lectii de istorie la gimnaziu, sintetizand in final experientele celor trei Uniri, dar apare paradoxala in contextul unui urbanism modern care nu confunda centrul orasului cu un hangar de statui. Reamenajarea Iasului sub semnul acestui urbanism modern concepe orasul ca un tot unitar in care ridicarea constructiilor nu se mai face la voia intamplarii, dupa capriciile fiecaruia... Aspectul include in sine, nu in ultimul rand, problema valorii artistice a monumentului, exigenta fireasca daca ne gandim ca aceasta se afla in vecinatatea altor statui intre care unele au fost antologate, datorita valorii lor, in istoria artei romanesti. S-o spunem din capul locului - ecvestra marelui voievod este o statuie modesta valoric. Meritele personajului ilustrat sau semnificatia majora a monumentului - ambele salutare istoric, nu constituie o scuza pentru
