Mi-a trecut o clipă prin minte, comentând săptămâna trecută renunţarea lui Beckham la un contract de 4 milioane de euro anual pentru unul de 100 de mii, că fotbalistul de 34 de ani, la final de carieră, se gândeşte să şi-o încununeze ca om de sport, nu ca om de afaceri.

Între timp am citit în presa internaţională câteva avertismente referitoare la recesiunea care îşi arată deja primele efecte. Şi dacă Beckham şi-a planificat inteligent retragerea, mizând mai degrabă pe un profit profesional decât pe unul material?

Iată ce tablou sumbru zugrăveşte Pierre Fliecx încă în primul număr pe decembrie trecut din „Le Figaro Magazine“: toate sporturile, îndeosebi cele de echipă, îşi revăd bugetele şi participările la competiţii. Honda s-a retras din Formula 1. În condiţiile întreruperilor producţiei în toate marile companii automobilistice, nu e exclus ca şi alte echipe să se retragă din circuitul mondial. Deja grupul francez Lagardere a comunicat amânarea sine die a construirii unui circuit în preajma Eurodisney, la Marne-la-Vallée. Doar jumătate din cluburile de baschet din SUA par în afara dificultăţilor. Şi nici un sfert din cluburile de fotbal europene. Cele mai ameninţate sunt cele ale căror patroni sunt societăţi de asigurare ori bănci în pragul falimentului. Ghinionul face că belgienele Anderlecht şi FC Bruges să fie sponsorizate de băncile Fortis şi respectiv Dexia care, după şocul Wall-Street, îl suportă acum şi pe acela al dezvăluirii celei mai mari escrocherii financiare din ultima sută de ani, afacerea Madoff, un fel de Caritas mondial încheiat cu o pagubă de 50 de miliarde de dolari, adică de zece ori gaura dată de Kerviel băncii Société Générale.

Nici sponsorul principal al lui Manchester United nu se simte prea bine: e vorba de AIG, banca de asigurări abia salvată de la faliment de guvernul SUA. Să nu uităm că patronul rus al