De doi-trei ani încoace, norocul (pentru care mulţumesc cu umilinţă Proniei, dar şi unor entităţi ceva mai tangibile) vrea să-mi pot petrece sărbătorile de iarnă şi vacanţele de vară în Elveţia; la Geneva, în principal. Capitala internaţională, ca să-i zic aşa, a Confederaţiei Helvetice e un oraş fermecător, calm şi aşezat, cu parcuri mari, clădiri curăţele şi străzi aglomerate, dar judicios angrenate în reţeaua transportului public urban; pe scurt, e un loc deosebit de plăcut. Are - confirmat, pare-se, de studii specifice - un singur defect: o climă deprimantă, cu umezeală perfidă şi cer apăsător, sufocant pînă şi în toiul iernii; iar cînd mai suflă şi "biza" (la bise)... chiar că-ţi vine să te arunci în lac! Mai ales dacă nu ai nici teatru la îndemînă...

Cum mi s-a întîmplat mie întotdeauna - pînă acum. Dincolo de faptul că voiajurile acolo coincideau fie cu agitaţia Crăciunului şi a Anului Nou, fie cu calmul plat al concediului cvasi-general, aşadar cu intervaluri a-teatrale, ba chiar anti-teatrale, gazdele geneveze, foarte iubitoare, altminteri, de cultură, mă preveneau de fiecare dată, pe ton de scuză aproape, că oraşul lor stă, în materie de artă scenică, foarte rău. Că nu ai unde să te duci, iar unde te duci n-ai ce vedea. Că (si déj

De doi-trei ani încoace, norocul (pentru care mulţumesc cu umilinţă Proniei, dar şi unor entităţi ceva mai tangibile) vrea să-mi pot petrece sărbătorile de iarnă şi vacanţele de vară în Elveţia; la Geneva, în principal. Capitala internaţională, ca să-i zic aşa, a Confederaţiei Helvetice e un oraş fermecător, calm şi aşezat, cu parcuri mari, clădiri curăţele şi străzi aglomerate, dar judicios angrenate în reţeaua transportului public urban; pe scurt, e un loc deosebit de plăcut. Are - confirmat, pare-se, de studii specifice - un singur defect: o climă deprimantă, cu umezeală perfidă şi cer apăsător, sufocant pînă şi