Condiţiile din spitalele din România sînt încă foarte proaste. După aproape 20 de ani de reforme, majoritatea arată jalnic, iar temerea că dintr-un spital poţi ieşi mai bolnav decît ai intrat este încă îndreptăţită. Niciodată parcă nu sînt fonduri suficiente, nici pentru renovare, nici pentru investiţii de structură (cum ar fi cazul de acum cîţiva ani al gardului ce împrejmuia Spitalul "Obregia"). Spitale importante din ţară nu sînt considerate a fi "prioritare" pentru a primi aceste fonduri (cazul Spitalului de Cardiologie din Covasna). Aparatura este învechită, curăţenia lasă de dorit şi, de multe ori, pînă şi medicamentele vitale lipsesc cu desăvîrşire din farmaciile spitalelor. Acolo unde Guvernul şi autorităţile par a se declara depăşite de situaţie, atît la nivel de management, cît şi la cel financiar, au început să dea însă roade proiectele independente de stat, proiecte aparţinînd unor ONG-uri şi fundaţii non-guvernamentale.
Fostul Budimex şi Scheherazade
A fost donat poporului român de către Guvernul polonez, după cutremurul din 1977, numindu-se iniţial Spitalul Polonez. Apoi a fost cunoscut drept Budimex. Acum, unul dintre cele mai mari spitale de copiii din România poartă numele primei femei-savant care a luat Premiul Nobel: "Marie Sklodowska Curie". Însă, în clădirea cu şapte etaje, aflată pe B-dul Brâncoveanu, unde anual pot fi trataţi peste 50.000 de copii din întreaga ţară, condiţiile nu erau prea mult diferite de realitatea tristă care bîntuie prin majoritatea spitalelor din România. Deşi Ministerul a alocat fonduri, lucrările au trenat, iar schimbarea radicală nu părea a se face simţită pînă de curînd, cînd această realitate avea să fie schimbată, dacă nu prin programele de investiţii ale Ministerului Sănătăţii, prin proiecte independente, susţinute de oameni de afaceri sau de companii comerciale, puternice financiar.
Este vorba
