Guvernele de la noi au, în anii electorali, un avînt neţărmurit pe tema "să dăm cît mai mult populaţiei!". Uneori, aceste ofrande electorale sînt ambalate în principii şi idei nobile, ceea ce le face şi mai perfide.
Guvernul Tăriceanu n-a făcut excepţie. Anul trecut, a dat o ordonanţă de urgenţă care stabilea că fiecare elev de clasa a IX-a şi a X-a trebuie să primească un computer. Asta e o chestie foarte trendy, căci peste tot se vorbeşte despre "societatea cunoaşterii", despre acest instrument esenţial al viitorului, computerul conectat la Internet, despre comunicare etc. etc. Nu-i aşa că, luată în sine şi pe nemestecate, ideea că fiecare elev de 15-16 ani va avea computerul său e frumoasă? Iar faptul că statul român se îngrijeşte de asta e o dovadă că începem şi noi să fim o ţară normală, nu-i aşa? Nu merită să ne emoţionăm un pic şi să ne punem problema că "uite, domâle, se poate şi la noi; adică de ce numai Texasul din vremea guvernatorului G.W. Bush să aibă asemenea programe de dotare cu computere? Uite că se poate şi în România lui Tăriceanu!"? Nu merită? Ba merită.
Teoretic. Practic, chestia cu computerele a fost privită, înainte de toate, ca "o afacere de peste 200 de milioane de euro". Afacere cu statul, să ne înţelegem. Un consorţiu format din Siveco, Altex şi Romtelecom (firme serioase) a cîştigat licitaţia. Un instructiv articol recent din Cotidianul (http://www.cotidianul.ro/un_calculator_blocat_pentru_fiecare_elev-69696....) povesteşte cum ordonanţa cu pricina a fost respinsă de Senat şi are şanse să fie respinsă şi de Camera Deputaţilor, cum firmele respective vor să renegocieze contractul (căci între timp cursul leu-euro s-a schimbat), iar dna ministru Ecaterina Andronescu înţelege că vor să-l rezilieze, cum, din peste 400.000 de computere, au fost distribuite pînă acum 1516 fix. Unele în Buftea (cu ocazia campaniei electorale a d
