- Diverse - nr. 241 / 21 Ianuarie, 2009 Orice om care a trait la tara stie ca, dupa ploile de toamna, se fac ogase adanci. Daca vremea se indreapta, drumul se niveleaza sub rotile carelor, dar, daca da inghetul, ogasele raman si, de dai cu carul in ele, apoi trebuie sa te duci pana la capat, pentru ca e greu sa cicheresti, ca sa iesi din ea. In zilele noastre, fara care si fara carute, daca ai norocul sa intri cu masina intr-o ogase, volanul nu te mai ajuta si, adesea, ramai suspendat. Ogasa pe care a intrat tara, si pe care am cunoscut-o eu, este cea de dupa 1944. Atunci au fost inlocuiti din posturi, in primul rand, intelectualii, apoi oamenii de diferite profesiuni, daca nu fusesera deja arestati. In locul lor au fost promovati "specialisti" fara nicio pregatire, sau cu una de suprafata. Ei mergeau inainte pentru ca, mai sus erau consilieri sovietici, pe care nu stiu cine-i platea. Sarcina lor era sa vegheze ca nu cumva sa ne abatem de la unghiul de mars. Pe ogasa sovietica am mers pana dupa 1960, cand am scapat, apucand la drum neted, neasfaltat, dar destul de bun. Au fost readusi in activitate, mai putin in posturi de conducere, oameni capabili, oameni cu experienta, pe care i-au pus la treaba, iar ei se afisau cu rezultatul muncii lor. Altfel nu se explica faptul ca unii conducatori, cu o cultura mult inferioara functiei pe care o detineau, erau in masura sa dea indicatii care, de multe ori, erau chiar "pretioase". Ceva asemanator s-a intamplat si in 1989, de vreme ce s-a trecut imediat la "rasturnarea" conducerilor, incepand de la nivel de comune si orase, continuand cu unitati economice si institutii de la nivel de judet si de tara. Daca sovieticii ne-au impus societati economice mixte, cu injumatatirea beneficiului, impartire care se facea, de fapt, dupa dreptatea leului, si chiar mai rau, dupa 1989 am intrat din nou in ogase, cu deosebire ca acum nu