o adaptare de Răzvan Prepeliţă, după I.L. Caragiale
“Şi la mine, coane Sandu, să trăiţi! greu de tot…Ce să zici? Aşteptări mari, lot mic, după valoare, coane Sandu! Încă d-aia presa zice:”Mai roagă-te şi tu de domnul Iovan să-ţi mărească vederile de selecţie, că altfel ne prăpădim de tot cu Serbia!”. […]Da’ să vedeţi ce s-a-ntîmplat… coane Sandu.
Din vorbă-n vorbă, Raţ zice: „Mă prinz cu d-voastră că o să joace cu noi cine cu gîndul nu gîndiţi, unul pe care conta şi marele Lobanovski— şi acolo, pardon, şi Cernat zicea — pe care contează Kievul ca pe Dumnezeu… şi cînd l-om avea pe ăla, avem mai multe şanse de calificare… Ia ascultaţi telegrama asta”… şi scoate o scrisorică din treningul tricolor…„Ia ascultaţi…”
Tibi, are meciuri în picioare? se scoală repede Iovan de la antena satelit şi zice: „Să mă-ngropi, sufletul meu, Piţi, nu citi… stăi, s-o ascult şi eu… să-mi aprinz numai ţigara…” Şi, coane Sandu, se scoală Iovan de lîngă caseta cu jocul de la Kiev, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră la DNA drept în ochii mei… Mă trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste unul de televiziune, care pesemne trecea ori şedea cu microfonul pentru interviuri lîngă uluci. Reporterul începe să strige, toţi din DNA sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem în dizgraţie după meciul cu Lituania, mă ridic degrabă cu Feroe, o iau pituliş pe lîngă DNA şi intru în curtea lui Dinamo Kiev să îl convoc pe Tibi”
Asemănările cu personaje reale sînt pur întîmplătoare, iar telegrama nu a fost scrisă niciodată. Din consideraţie pentru valoarea unui jucător ca şi Ghioane, am declarat-o pierdută.
o adaptare de Răzvan Prepeliţă, după I.L. Caragiale
“Şi la mine, coane Sandu, să trăiţi! greu de tot…Ce să zici? Aşteptări mari, lot mic, după valoare, coane Sandu! Încă d-aia presa zice:”Mai roagă-te şi tu de domn
