- Editorial - nr. 241 / 21 Ianuarie, 2009 Motto: "Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici." (Octavian Paler) Simpla coincidenta: se numeste Ionel Muraru, ca si acel Avocat al Poporului care beneficiaza de peste jumatate de miliard de lei, lunar, de la statul roman! Spre deosebire de acesta, insa, e cumplit de sarac. Are 34 de ani, e vaduv si are patru copii - trei fetite si un baietel -, pe care ii iubeste nespus si pe care ii ingrijeste singur. Vreme de 10 ani, alungati de parinti, el si sotia s-au adapostit intr-un vagon de marfa, abandonat la marginea Brasovului, pe care l-au transformat in... casa lor. Au aparut copiii: Raluca, acum in varsta de 9 ani, Maria (7 ani), Estera (6 ani) si Radu (4 ani). Tanara sotie si mama a murit inainte de Craciunul 2008, din cauza unei hepatite nedepistate la timp. Decorul nu s-a schimbat. Aceleasi rufe intinse la uscat, aceeasi coaja de paine, buna-rea. Lipseste doar mama. Sigura caldura vine de la conductele de termoficare ale CET-ului, sub care e amplasata "locuinta". Micutii nu au cunoscut alta viata, asa ca nu sufera din cale-afara. Este si asta o consolare, nu? "Din salariul meu si alocatii am incercat sa le creez toate conditiile. Asa ca am modificat vagonul, ca sa-l fac cat mai confortabil. Avem si o bucatarie mica, unde le pregatesc mancarea. Pentru copiii mei fac orice, vreau sa ii stiu fericiti. Le-am luat pana si un calculator mai vechi, sa invete sa umble pe el, ca o sa le prinda bine in viata". Se intampla in Romania mileniului 3. Se poate si mai rau! _ veti spune. E adevarat. Dar se poate si mai bine! Se poate chiar din calea afara de bine, nerusinat de bine! O demonstreaza imbuibatii mangaiati pe crestet de institutii ale statului roman, care, functionand pe bani publici, ar trebui sa-i protejeze pe cei multi si sarmani. Ar trebui…! Cu privire la situatia lu