Deşi toţi liderii interesaţi şi toate organismele internaţionale cu autoritate îşi afirmă sprijinul necondiţionat pentru tratativele de pace, se subînţelege de fapt graba pentru declanşarea unor "tratative de război" care să convingă partea superioară militar (Israelul) să se oprească pentru a pune capăt catastrofei umanitare din Gaza. Chiar şi după o eventuală încetare a focului, pacea va fi un obiectiv la fel de îndepărtat ca şi acum, în toiul bombardamentelor şi al atacurilor terestre. După epuizarea armistiţiului, la mijlocul lunii decembrie, Hamas şi-a reluat tirurile cu rachete îndreptate spre oraşele israeliene. Israelul a ameninţat că va riposta. O face de aproape 20 de zile provocînd distrugeri şi tragedii filmate amănunţit de televiziunile lumii. Între timp Hamas continuă să expedieze rachete ţintind oraşe israeliene din ce în ce mai îndepărtate de graniţă. Victimele sînt puţine, dar scopul acestui tir nu sînt pagubele propriu-zise, ci demonstraţia că organizaţia Hamas nu e învinsă şi e fidelă scopului înscris în Carta sa: distrugerea statului Israel, a cărui prezenţă în Orientul Mijlociu este considerată ilegitimă de militanţii islamici. În 2006, ramura politică a organizaţiei a cîştigat alegerile din Gaza împotriva altei organizaţii palestiniene, Fatah, care eliminase un articol asemănător din statutul său. Se argumentează, poate pe drept, că votul nu a exprimat o opţiune politică majoritară: liderii Hamas au cîştigat pentru că erau percepuţi a fi mai puţin corupţi decît adversarii lor electorali. Lupta dintre Hamas şi Fatah nu s-a dat numai în campanie; în iunie 2007, s-a ajuns la conflict armat: Hamas a rămas stăpîn în Gaza, iar Autoritatea Palestiniană (Fatah) - pe malul occidental al Iordanului. A răzbătut din negocierile secrete şi indirecte care se duc acum între forţele combatante că Hamas ar fi de acord cu un armistiţiu cu o durată între 10 ş