- Diverse - nr. 241 / 21 Ianuarie, 2009 Asteptat in general cu nerabdare, considerat de multi drept singura, ultima solutie a renasterii din propria cenusa _ precum Pasarea Phoenix _ a Teatrului National, in sfarsit, Vlad Radescu a intrat, calare pe calul sau alb, in cetatea targumureseana, cu ganduri mari, impartasite la ceas de seara colegului Ioan Chiorean, in emisiunea uneia dintre televiziunile locale. Mai "copt" si cu ghiocei la tample, Vlad Radescu nu mai este romanticul Ciprian Porumbescu de pe ecranul incheiatei jumatati de veac, dupa care suspinau trecute doamne si domnite, ci ditamai managerul teatral, "calit" de mai multe rele decat bune intamplari ale vietii dumisale, cazand de fiecare data in picioare precum mata cea cu sapte vieti, semn ca e nascut sub steaua invingatorilor. Adulat de unii, contestat de altii, cu siguranta controversatul artist reuseste de minune sa nu treaca neobservat. Si asta, cu siguranta, nu numai datorita inaltimii! Cert este faptul ca interimatul sau nu intra sub cele mai fericite auspicii. Prioritar, Radescu trebuie sa scoata bani din piatra seaca, din postura de director general al unei institutii care functioneaza intr-o cladire superba chiar si acum, dar roasa in interior de viermele nesimtirii fata de cultura, ridicat la rang de politica de mai toate guvernele care s-au succedat in ultimele doua decenii de libertate si democratie. Cum volumul de munca este imens, Radescu are nevoie de echipa, mizeaza (vai!) pe solidaritatea breslei actoricesti (care, aidoma... altor bresle "intelectuale" contemporane, dupa cum s-a probat nu o data, este "sublima, dar lipseste cu desavarsire"!), pe colaborarea cu notabilitatile locale - care poate exista, de ce nu, dar pe ai cui bani... multi, caci, in nadejdea Ministerului Culturii, legat ombilical de Ministerul Finantelor si de deficitul bugetar prognozat de Comisia Europeana pentru Rom