După ceremonia de învestire a Guvernului din 22 decembrie 2008, Traian Băsescu a simţit nevoia unui moment de relaxare prin masaj. Şi unde în altă parte se putea duce pentru a i se face un masaj de întrebări mieroase decât la B1, televiziunea clanului Păunescu?
Sub privirile languroase ale lui Radu Moraru şi în răsunetul aplauzelor contracost, spre deosebire de cele primite de Ceauşescu, plătite de patronii postului, Traian Băsescu a pălăvrăgit mai bine de două ore. Venind vorba de alianţa PD-L-PSD, după ce şi-a dat obolul smiorcăielilor telenoveliste, declarând că a pierdut o parte însemnată din electorat pun refacerea FSN, Traian Băsescu a reiterat teza visului văzut cu ochii. De data asta, exclamaţia a beneficiat de o explicaţie. Ce vis şi-a văzut cu ochii domnul preşedinte patronând ceremonia de la Cotroceni? Visul de a făuri o alianţă în stare să facă faţă provocărilor uriaşe ale crizei? Nici vorbă. Pentru că, potrivit mărturiei sale, visul pe care l-a văzut în seara zilei de 22 decembrie 2008 dura nu de o lună, cât trecuse de la scrutin, ci de aproape patru ani.
Mărturisea Traian Băsescu lui Radu Moraru, care oricum nu înţelegea nimic, atent cum era să-i iasă cât mai bine masajul, că exclamaţia nu era legată de structura politică a Guvernului, ci de majoritatea parlamentară. Încă din 2005, domnia sa şi-a dorit o majoritate de două treimi în Parlament, pentru a revizui Constituţia. O majoritate pe care doar o alianţă PD-L-PSD o poate asigura.
E greu de explicat cum a ajuns Traian Băsescu să-şi dezvăluie deodată ţelul ascuns până atunci sub faldurile nevoii unui guvern de criză. Poate că văzându-se cu sacii în căruţă, a socotit că-şi poate permite să fie sincer. Poate că, îmbăiat în dulceaţa de pupici a dialogului, drogat de aplauze, îşi va fi pierdut autocontrolul.
Sigur e că prin această mărturisire Traian Băsescu s-a demascat:
