Acest fenomen reduce periculos de mult barierele în calea intervenţiilor statului în sectorul privat. Unul din puţinii analişti care au prevestit ce ne aşteaptă înainte de declanşarea crizei avertiza că majoritatea riscurilor care ameninţă economia mondială în 2009 au două teme comune. Aceste două teme au, din nefericire, o relevanţă foarte mare pentru România chiar dacă factori de risc identificaţi de respectivul analist se referă mai mult la economiile vestice. Economis

Acest fenomen reduce periculos de mult barierele în calea intervenţiilor statului în sectorul privat.

Unul din puţinii analişti care au prevestit ce ne aşteaptă înainte de declanşarea crizei avertiza că majoritatea riscurilor care ameninţă economia mondială în 2009 au două teme comune. Aceste două teme au, din nefericire, o relevanţă foarte mare pentru România chiar dacă factori de risc identificaţi de respectivul analist se referă mai mult la economiile vestice.

Economistul în cauză este Nouriel Roubini. Alături de firma de analiză Eurasia Group, el a dat publicităţii o prognoză a principalilor factori de risc cu care se confruntă lumea în 2009. Deşi aceşti factori se vor manifesta diferit de la o ţară la alta, numitorii lor comuni sunt aceiaşi: intervenţia excesivă a statului în economie şi incoerenţa acestor măsuri intervenţioniste.

Potrivit dlui Roubini şi şefului Eurasia Group, Ian Bremmer, criza face ca politicile de intervenţie a statului în economie să devină populare nu numai în ţările în curs de dezvoltare, dar şi în cele dezvoltate, dând şi mai multă apă la moară guvernelor din democraţiile emergente.

Dacă în trecut exemplul vestic al ingerinţei limitate a politicului în economic oferea un exemplu pentru Europa de Est, Asia de Sud-Est sau alte regiuni, avem acum de-a face cu opusul: din ce în ce mai multe guverne occidentale fac exact ceea ce le spuneau odi