Spre sfârşitul lunii ianuarie 1989, procurorii au trimis în judecată o bandă de tâlhari ale căror fapte i-au îngrozit pe toţi cei care au auzit de isprăvile lor.
E oarecum de înţeles că regimul lui Ceauşescu se străduia să-i ţină pe români departe de asemenea poveşti, pentru că ele rodeau la temelia sistemului politic din România. În publicaţiile Scînteia, România Liberă, Pentru Patrie sau Lumea, la emisiunile TVR ni se spunea aşa, de zeci de ani: în socialism nu se comit infracţiuni, pentru că toţi oamenii au de muncă, pentru că rodul muncii este împărţit în mod echitabil, pentru că societatea nu admite trântori, pentru că nu avem bogaţi şi săraci.
În capitalism sunt crime şi jafuri, pentru că sunt bogaţi şi săraci, pentru că dreptul la muncă nu este garantat, pentru că oamenii văd la televizor lucruri urâte. În capitalism sunt violuri pentru că femeile îşi exhibă sexul, nu îl ascund cuviincios sub fusta lungă, bluza fără decolteu şi basmaua cu flori de câmp, pentru că sexul însuşi, stimaţi tovarăşi, este un instrument al plăcerii capitaliştilor, şi nu are ca scop procreerea ci orgasmul, adică nu îşi îndeplineau datoria conjugală şi obligaţia, în fond, către societate, ci se mulţumeau pe ei înşişi şi unii pe alţii.
De aia au capitaliştii probleme cu sporul demografic, că fac sex de amorul lelii, de aia proliferează la ei SIDA, că lumea se joacă prea mult de-a mama şi de-a tata, în loc să producă valori materiale şi spirituale. De aia putrezeşte capitalismul, în vreme ce socialismul înfloreşte... Ei bine, pe câmpia înflorită a societăţii socialiste multilateral dezvoltate mai creşteau şi buruieni, flori de mucegai precum banda lui Radu Constantin, rebuturi fără ocupaţie şi cu antecedente penale.
Uite ce au făcut rebuturile de care vorbim, pe numele lor Radu Constantin, Isăilă Vasile şi I
