- Cultural - nr. 242 / 22 Ianuarie, 2009 Intre manifestarile prilejuite de cel dintai hram al Chisinaului era inscrisa si dezvelirea unei placi comemorative a poetului Liviu Damian(1935-1989), asezata pe unul dintre peretii exteriori ai unui bloc din str. George Cosbuc, unde poetul si-a petrecut ultimii ani din viata. Printre cei prezenti s-au numarat prieteni si colegi apropiati ai poetului: prozatori, poeti si dramaturgi din Basarabia. Dintre acestia nu putea lipsi desigur Grigore Vieru, nascut in acelasi an cu Liviu Damian. Nu se astepta la o intalnire cu mine. - Frate Ilie, tu aici?!… I-am povestit, pe scurt, ca ma aflam in Chisinau impreuna cu o delegatie de scriitori si oameni de cultura mureseni. Si-a notat imediat adresa hotelului, promitandu-mi ca ne va cauta. Au trecut doua zile. Duminica, 15 octombrie 2000, era ultima zi de sedere in Chisinau. Ne aflam tocmai la micul dejun in restaurantul hotelului, cand i-am auzit vocea inconfundabila a poetului. Ne-am bucurat si l-am poftit cu noi, la masa. Ospatarul a venit imediat cu o sticla de votca. Poetul a cercetat-o o clipa si a strambat din nas. - Poate o palinca de pruna, de la noi, din Ardeal, ar merge mai bine, zic eu. - Ei, asta-i cu totul altceva. O palinca din Ardeal nu se poate refuza… Si a baut cu mare pofta chiar vreo doua, trei paharele. - Astazi ai mei sunteti!, a declarat el, dupa micul dejun. ,,Doamne, am gandit eu, o zi intreaga cu Grigore Vieru! Asta-i o adevarata sarbatoare!" Ne-a condus, mai intai, la iarmarocul de toamna din sectorul Rascani, unde ne-a intampinat pretorul (primarul) sectorului, domnul inginer Vasile Ursu. Apoi am pornit hai-hui prin targ. Grigore a tinut sa ne cinsteasca cu cate un pahar de vin ,,de la butuc", negru si gros, ca uleiul. Au urmat niste placinte moldovenesti, ce se topeau in gura. Apoi alte pahare de vin. In cele din urma, ziua am incheiat-o pe