Cecilia Ştefănescu, Intrarea Soarelui, Editura Polirom, colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2008, 362 p. Cecilia Ştefănescu a publicat deja un roman, Legături bolnăvicioase (2002), pe care Tudor Giurgiu l-a ecranizat, în 2006, în filmul cu titlu omonim. Nu e singurul fapt care a făcut-o cunoscută pe autoare, una dintre vocile feminine cele mai pregnante ale literaturii actuale. Ea a fost selecţionată în lotul celor 12 scriitori care au participat la manifestarea franceză Les Belles Etrangères consacrată României în 2005, în urma căreia romanul său a fost tradus în franceză (Les Liaisons morbides, traducere de Laure Hinckel, Éditions Phébus, 2006). La finele anului trecut, Cecilia Ştefănescu şi-a lansat cel de-al doilea roman, Intrarea soarelui, un roman anunţat de ceva vreme de Editura Polirom şi care s-a lăsat îndelung aşteptat. Dacă în Legături bolnăvicioase Cecilia Ştefănescu explora dragostea dintre două fete, livresc-senzuală, bolnăvicios-periculoasă à la Laclos, de data aceasta, deşi subiectul este, incontestabil, tot iubirea, ea îmbracă o altă ipostază: dragostea dintre doi copii, Sal şi Emi (care au în jur de zece ani), şi destinul ei, douăzeci de ani mai tîrziu, cînd cei doi, deveniţi adulţi, se revăd într-un oficiu poştal aglomerat. Viaţa i-a purtat pe cărări diferite, ambii sînt căsătoriţi, iar el are şi două fete gemene. Şi totuşi, amîndoi au aşteptat clipa asta şi reînnoadă legătura cu frenezie, se întîlnesc clandestin în parcuri, în hoteluri sordide, dimineaţa, pe plajă, în vacanţele cu familia, pe care au reuşit să le sincronizeze. Adulterul lor iese, în cele din urmă, la iveală, într-o scenă culminantă, cînd cei doi, împreună cu partenerii lor (şi cele două fetiţe ale lui Sal), se văd la un grătar, într-o seară, la mare. O seară dramatică, la capătul căreia Emilia încearcă să se sinucidă. După un scurt intermezzo, în care Emilia se întoarce de la spi