- Cultural - nr. 242 / 22 Ianuarie, 2009 Am primit cu multa tristete vestea rea a plecarii dintre noi a lui Grigore Vieru, poetul remarcabil, omul de cultura, spiritul viu al Basarabiei si al dragostei fata de Romania. Desi totala si definitiva, sub aspect fizic, despartirea de Grigore Vieru este, totusi, partiala. Pentru cei ramasi aici, acesta este norocul nostru, a fost adica sansa noastra, aceea de a trai in preajma oamenilor insemnati, a celor care raman dincolo de vremelnicia clipei. Insa norocul nostru si sansa noastra au fost muncite de Grigore Vieru; uneori cu truda, in sensul cel mai firesc al termenului, alteori cu lacrimi, de multe ori cu sange. Din aceasta truda sub diferitele-i infatisari au ramas sute si sute de poezii, cantece, ganduri rostite si nerostite, au ramas carti de invatatura. A scris atatea poeme profunde si impresionante despre mama, incat am putea crede ca a ramas un copil pana la sfarsit. Dar si pentru copii a dat viata atator carti, incat am putea spune ca nu si-a sfarsit niciodata copilaria. Si, totusi, copilul acesta matur ori maturul acesta copil a patruns adanc, prin fibra poeziei sale, notiunile si sensurile fundamentale ale vietii: iubirea, nasterea, moartea... Ceea ce a scris si a publicat Grigore Vieru pana acum a prins contur definitiv intr-o opera poetica ce impresioneaza prin originalitate, forta si dramatism, prin continutul civic adanc al mesajului sau. Sa ne amagim o clipa, sa ne jucam asemeni personajelor-copii din cartile lui Grigore Vieru si sa ne facem a crede ca el nu a murit. Sa le raspundem prietenilor nostri, si ei prietenilor lor, atunci cand se intreaba despre ce mai face Grigore Vieru: Nu prea bine, a avut un accident de circulatie, s-a intalnit cu un inger si nu a putut evita impactul... I.M. - Cultural - nr. 242 / 22 Ianuarie, 2009 Am primit cu multa tristete vestea rea a plecarii dintre noi a lui Gr