Horia Roman-Patapievici: "Într-un editorial batjocoritor şi gomos (*1), dna Carmen Muşat aduce o contribuţie personală la lunga listă de categorii blamabile pe care o cunoaşte umanitatea, propunând categoria „editorialiştilor prezidenţiali“."

Categoria de „editorialist prezidenţial“ este descrisă în termeni duri, ca ţinând de o „mentalitate“ ce „contribuie la consolidarea puterii unui singur om“, şi e condamnată fără drept de apel, în termeni la fel de duri, ca rezultând dintr-o „pervertire a inteligenţei“. „Discursul propagandistic al fanilor prezidenţiali“ este caracterizat prin „comportament servil“, „gândire captivă“, „teama de a gândi pe cont propriu“, „incapacitatea (autoindusă) de a distinge iluzia de realitate“, „pervertirea inteligenţei, proliferarea sofismelor, memoria intermitentă şi arbitrar-selectivă, dubla măsură şi dublul limbaj“. Întrucât textul dnei Muşat este construit (cu ajutorul unui citat din Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983), pe o paralelă între timpurile de sub Ceauşescu şi timpurile de sub actualul preşedinte, putem spune că Domnia Sa îi consideră pe „editorialiştii prezidenţiali“ ca fiind nişte „oameni de nimic“, „uneori derbedei“ şi „sufleteşte săraci“. A fi „editorialist prezidenţial“ înseamnă, aşadar, a favoriza printr-un discurs intenţionat mincinos aspiraţia spre putere absolută a unui singur om, ignorând în mod vicios dovezile răutăţii sale şi inducând în eroare opinia publică.

Cui oare se aplică această descriere vitriolantă? După cum se vede, categoria introdusă de dna Muşat nu este o descriere: este un stigmat. Ar fi o descriere, dacă atributele invocate nu ar fi fost, pentru orice om normal, acuzaţii: or, atributele folosite de dna Muşat pentru a caracteriza categoria mizează pe capacitatea omului normal de a fi indignat de comportamentul vicios asociat membrilor ei. Categoria „editorialiştil