România s-a angajat în faţa miniştrilor de Finanţe reuniţi în cadrul Ecofin să reducă deficitul bugetar la 2% din PIB anul acesta. Din păcate, Comisia Europeană a anunţat, luni, că estimările sale pentru România indică un deficit bugetar în urcare la 7,5% din PIB în 2009, de la 5,25% în 2008.

Să fie vorba de nişte calcule eronate ale Executivului de la Bruxelles? Nu, din moment ce preşedintele Băsescu recunoaşte că deficitul bugetar evaluat de UE e “corect” în baza legilor existente. Atunci de unde provine diferenţa dintre 2% şi 7,5% din PIB deficit bugetar? După toate probabilităţile, dintr-o estimare fantezistă a veniturilor bugetare.

A devenit din ce în ce mai limpede că ieşirea din situaţia dificilă actuală se poate realiza fie pe seama restructurării unor active deţinute de stat, care apoi să fie vândute unor investitori străini, fie pe baza unor credite externe. Şi mai mult ca sigur că au existat deja contacte cu Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, FMI sau Banca Mondială în vederea obţinerii unor linii de împrumut. Numai că finanţatorii ne-au spus probabil că mai întâi trebuie să vadă bugetul, care doar dacă-i convinge că e sustenabil ne vor da şi banii ceruţi. Ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, a încercat să elaboreze un proiect de buget auster într-o perioadă cât mai scurtă de timp, dar, pe fondul cvasiblocajului văzut pe piaţa creditului şi a arieratelor statului către agenţii economici, veniturile bugetare sunt în momentul de faţă impredictibile.

Cu un astfel de buget, Comisia Europeană sau FMI ne vor recomanda probabil să nu cheltuim până nu vedem ce încasăm şi abia apoi, când vom avea certitudini în legătură cu veniturile, să venim la ei după bani. În timpul acesta – cu sume subţiri încasate sub formă de impozite de la companii şi pieţe externe de capital închise –, statul român stă practic la mâna