Antonio Muñoz Molina, Sefarad, Traducere din limba spaniolă de Eugenia Alexe Munteanu, Editura Curtea Veche, Colecţia „Byblos“, Bucureşti, 2008, 500 p. Titlul original spaniol al cărţii lui Antonio Muñoz Molina este Sefarad, Una novela de las novelas. În româneşte, opţiunea traducătorului (Eugenia Alexe Munteanu) a fost pentru păstrarea cuvîntului Sefarad, fără explicaţia de gen literar. Începînd cu Evul Mediu, înainte de expulzarea evreilor din Spania în 1492, Sefarad era numele pe care evreii îl dădeau Peninsulei Iberice, numărul celor care se stabiliseră de secole în această zonă fiind foarte mare. Aşadar, titlul cărţii lui Antonio Muñoz Molina înseamnă, de fapt, Spania. Toate poveştile se petrec, vin din sau au legătură cu Spania, deşi aceste poveşti nu sînt numai despre evrei, ci despre tot felul de personaje reale, faimoase sau anonime, care au fost într-un fel sau altul lovite de istorie, de nazism, de comunism, de Inchiziţie sau chiar şi numai de trauma unui exil economic sau de alienarea produsă de droguri. Subtitlul, una novela de las novelas, un roman făcut din romane, nici nu e de mirare că nu a fost tradus în româneşte, pentru că probabil ar fi derutat cumpărătorii români de carte beletristică, cu totul neobişnuiţi cu flexibilitatea extraordinară, cu zecile de tipuri de romane care există astăzi în literatura de limbă spaniolă şi pentru care, de cele mai multe ori, nu avem sinonime în româneşte. Nu pentru că expresiile sau cuvintele în sine nu s-ar putea traduce, ci pentru că nu există o cultură, o mentalitate literară care să le acopere. Cred că dacă, de pildă, am traduce sintagma novela corta în româneşte, un gen consacrat în spaţiul hispanic căruia i se dedică concursuri şi premii, probabil, în urechea românească, ar suna peiorativ. Ce ar putea fi un „roman scurt“ la noi decît un roman ratat, o fandoseală, eventual a unui autor tînăr, care nu