- Economic - nr. 242 / 22 Ianuarie, 2009 Mass-media nu face nicio trimitere in trecut, referitoare la aceasta problema, ceea ce denota ca problema e tinuta sub obroc, ca nu cumva generatiile tinere sa afle ca trecutul n-a fost numai nedreptate, ci si umanism. In invatamantul de cultura generala si preuniversitar, pensionarii aveau dreptul sa suplineasca 3 luni pe an, dar, dupa cate imi amintesc, cu retributie de incepator. Ani de-a randul, concediile medicale, mai mici de 7 zile, nu se plateau, asa ca suplinirile erau facute dupa posibilitatile scolii. La invatamantul primar se facea impartirea elevilor pe clase, la ceilalti invatatori. Acest lucru era imposibil atunci cand era vorba de clase cu efective de pana la 50 de elevi. Mai bine, invatatorii faceau, pe rand, dupa-masa, ore cu elevii cadrului plecat in concediu La profesori, daca erau mai multi de aceeasi specialitate, suplinirea se facea prin largire de sarcini, cu modificari in orar. Cand nu erau profesori de aceeasi specialitate, cei care predau alte obiecte mergeau inainte cu materia lor, urmand ca apoi sa cedeze ore. Cumularea pensiei cu salariul a devenit posibila numai la cativa ani dupa 1989. Ce-i drept ii drept: destui profesori au cumulat pensia cu salariul, dar niciunul n-a devenit milionar. Si eu am lucrat cativa ani, cumuland o jumatate de norma cu pensia, dar acest lucru nu l-am acceptat decat atunci cand Inspectoratul Scolar m-a asigurat ca toti profesorii calificati, netitulari, au fost incadrati. Cum as fi putut intra pe poarta unei scoli, eu, pensionar, pentru a castiga ceva in plus, si sa ma intalnesc cu tineri care nu aveau un loc de munca? In invatamant ca in invatamant, dar mass-media ne-a aratat ca exista cumuluri care intrec orice asteptari. Si tocmai asemenea beneficiari se "ratoiesc", atunci cand e vorba sa fie curmata o nedreptate. Acolo unde nu se poate altfel, speciali