Sandu Iacob ne avertizase. România va răbufni în meciul contra Slovaciei. Doar că nu ştiam care Românie. Aceea de nota 8 a lui Aihan Omer? Care Aihan cititor de Coran mărturisea că se cam teme de slovaci. Sau România aceea care a pierdut printre degete întîlnirea cu Ungaria? De fapt, România care s-a pierdut în faţa ungurilor, fiindcă asta se întîmplase. 5 minute de infern după 40 de paradis.
Vom lăsa specialiştilor aprecierile tehnico-tactice şi vom da glas celor senzoriale. Pe noi, suporterii ocazionali, dar fermi ai acestui sport, ne interesează ce se vede, nu ce s-ar putea dacă, dacă, dacă. Iar una din senzaţiile care ne apasă, care ne asupresc, este că umblăm prea mult la impresia artistică. Nu am terminat de turnat fundaţia şi ne-am apucat să lucrăm la arabescurile de pe frontispiciu. Care rimează nefericit cu ospiciu.
Jocul acesta cînd entuziasmant, cînd penibil, cînd robust, cînd rahitic, te poate îmbolnăvi. Te poate trimite direct în balamuc, acolo unde nu mai deosebeşti binele de rău, tactica de întîmplare, voinţa de indolenţă. Avem fond bun, suferim la detalii. Concentrare, seriozitate, tărie de caracter. Detalii, hmm!
Rudi Stănescu şi Pîrîianu, parţial Vali Ghionea şi Buricea, ar merita o soartă mai bună, nişte colegi mai atenţi. Pentru că handbalul rămîne în mod fundamental un joc de echipă. Un exerciţiu de solidaritate pe care noi l-am uitat. De ce, nu ştie nimeni să spună. Nimeni din oamenii care se ocupă de viitorul handbalului. Dînşii sînt ocupaţi să-i certe pe suporterii lipsă din sălile croate.
Sandu Iacob ne avertizase. România va răbufni în meciul contra Slovaciei. Doar că nu ştiam care Românie. Aceea de nota 8 a lui Aihan Omer? Care Aihan cititor de Coran mărturisea că se cam teme de slovaci. Sau România aceea care a pierdut printre degete întîlnirea cu Ungaria? De fapt, România care s-a pierdut în faţa ungurilor, fiind
